0773 886 804 Programați

Intervenții obișnuite

Extracții dentare și chisturi maxilare

Un dinte s-a rupt, a rămas rădăcina în os sau vi s-a găsit un chist

Dinți rupți sau prea deteriorați, rădăcini rămase în os, extracții dificile și leziuni ale oaselor maxilare. Când se poate, dintele se păstrează; când nu, extracția se planifică astfel încât să protejeze structurile vecine.

Schiță simplificată
  • Rădăcina rămasă
  • Nervul

Pe scurt

Pentru cine
Un dinte s-a rupt, a rămas rădăcina în os sau vi s-a găsit un chist
Durata intervenției
sub o oră
Anestezie
Locală, în cabinet; unele cazuri, în spital
Cât costă
de la 200 lei

Aveți deja radiografii sau un CBCT? Aduceți-le la consultație, împreună cu lista medicamentelor pe care le luați.

Când e nevoie de o extracție

Extracția poate fi recomandată când dintele nu mai poate fi păstrat sau din alte motive stabilite la consultație, de exemplu:

  • carii extinse, care nu mai permit refacerea dintelui;
  • anumite fracturi ale coroanei sau ale rădăcinii;
  • pierderea avansată a țesuturilor care susțin dintele;
  • infecții persistente care nu mai pot fi tratate cu păstrarea dintelui;
  • dinți incluși sau poziționați anormal, care produc probleme;
  • indicații stabilite într-un plan ortodontic sau într-o reabilitare dentară.

Durerea nu înseamnă automat că dintele trebuie scos. Întâi se analizează posibilitățile de tratament și de păstrare.

Extracție simplă sau chirurgicală

Extracția simplă se face fără incizie în gingie. Extracția chirurgicală poate cere o incizie, îndepărtarea unei porțiuni de os (alveolotomie) sau secționarea dintelui. Tehnica se alege după forma rădăcinilor, starea dintelui și structurile vecine.

Dinți rupți și resturi de rădăcină

Un dinte rupt sub nivelul gingiei sau o rădăcină rămasă în os poate necesita o extracție chirurgicală. Investigațiile arată poziția, forma și relația cu dinții vecini.

Secționarea dintelui

Dintele se separă în fragmente care se scot pe rând. E utilă la dinții cu mai multe rădăcini, cu rădăcini divergente sau cu coroana foarte deteriorată, pentru a solicita mai puțin osul și structurile vecine.

Alveolotomia

Îndepărtarea controlată a osului care împiedică accesul la dinte sau la rădăcină, atunci când situația o impune, păstrând cât mai mult din țesuturi.

Aproape de sinus sau de nerv

La maxilarul de sus, rădăcinile unor dinți pot fi aproape de sinusul maxilar. La mandibulă, unele rădăcini sunt foarte aproape de canalul nervului alveolar inferior. Aceste raporturi se analizează înainte de intervenție.

De obicei ajunge o radiografie. Tomografia CBCT se recomandă când imaginea tridimensională poate schimba planificarea, nu automat pentru fiecare extracție.

Chisturi maxilare și granuloame

Chisturile maxilare sunt leziuni care se pot dezvolta în osul maxilarului sau al mandibulei. Unele sunt legate de infecții dentare, altele au altă origine. Granulomul este o leziune inflamatorie din jurul vârfului rădăcinii, legată de obicei de o infecție din interiorul dintelui.

Aceste leziuni pot fi descoperite întâmplător, fără durere. Alteori apar umflătură, disconfort, secreții sau modificări ale dinților din apropiere. Pe radiografie nu se poate face întotdeauna diferența sigură între ele; diagnosticul se pune pe baza examinării, a investigațiilor și, când e nevoie, a examenului histopatologic (analiza la microscop a țesutului îndepărtat).

Cum se tratează un chist

Tratamentul depinde de tipul leziunii, de mărime, de localizare și de relația cu dinții și structurile vecine. O leziune la vârful rădăcinii nu înseamnă automat extracție sau chistectomie: pentru cele de origine endodontică (pornite din interiorul dintelui) se evaluează întâi tratamentul de canal sau retratamentul.

Chistectomia

Îndepărtarea chirurgicală a chistului. Țesutul se trimite la examen histopatologic, care ajută la stabilirea diagnosticului și a pașilor următori. Dinții asociați se evaluează separat: pot fi păstrați și tratați sau poate fi nevoie de extracție.

Decompresia și marsupializarea

Pentru anumite leziuni mari, chistul se deschide și se drenează (decompresie) sau rămâne deschis spre gură (marsupializare), ca presiunea din interior să scadă și leziunea să se micșoreze treptat. Cere îngrijire locală și controale; ulterior poate fi nevoie de o intervenție suplimentară.

Monitorizarea după tratament

Vindecarea se urmărește clinic și, la intervalele stabilite, imagistic. Frecvența controalelor depinde și de rezultatul histopatologic, pentru că unele chisturi recidivează mai des.

Rezecția apicală: când dintele poate fi păstrat

Se îndepărtează vârful rădăcinii și țesutul afectat din jurul lui, iar capătul rădăcinii se tratează și se sigilează, când e nevoie. Se ia în calcul când o leziune persistă după tratamentul de canal, iar dintele poate fi păstrat.

Înainte de recomandare se analizează retratamentul de canal, starea rădăcinii, osul din jur și posibilitatea de a reface dintele. Rezecția apicală nu se potrivește oricărui dinte și nu garantează păstrarea lui pe termen nelimitat.

După extracție: înlocuirea dintelui

Înlocuirea unui dinte scos se planifică după zona tratată, sănătatea orală și ce vă doriți: implant dentar, punte sau proteză. Dacă se ia în calcul un implant, se evaluează osul și nevoia de a conserva alveola (locul rămas după extracție) sau de a face o adiție osoasă.

Implantul pus imediat după extracție e posibil doar când osul și țesuturile din jur permit, iar o lucrare provizorie imediată se evaluează separat.

Cum decurge

Pașii, de la consultație la control

  1. Examinarea și istoricul medical

    Evaluăm dintele sau leziunea și discutăm simptomele și tratamentele anterioare. Contează afecțiunile generale, alergiile și lista completă a medicamentelor, mai ales anticoagulantele, antiagregantele și medicamentele pentru osteoporoză sau pentru afecțiuni oncologice. Nu întrerupeți medicația din proprie inițiativă.

  2. Investigațiile și planul

    Analizăm investigațiile pe care le aveți deja și, dacă e nevoie, recomandăm altele. Pe baza consultației și a imaginilor stabilim planul extracției și vă explicăm cum va decurge intervenția.

  3. Intervenția

    Intervențiile potrivite pentru tratament ambulatoriu se fac în cabinet, cu anestezie locală. Cât se administrează anestezia, puteți simți o ușoară jenă sau presiune, care trece de obicei repede. La final chirurgul verifică zona extracției și pune fire de sutură.

  4. Controlul și urmărirea vindecării

    Controalele urmăresc vindecarea. Pentru leziunile trimise la examen histopatologic, rezultatul se discută la control și stabilește ritmul monitorizării.

Recuperarea după intervenție

Pot apărea durere, umflătură, vânătăi și dificultate temporară la deschiderea gurii. Cu cât intervenția a fost mai amplă, cu atât recuperarea durează mai mult.

  • țineți compresa așa cum vi s-a indicat;
  • evitați clătirile energice și scuipatul în primele 24 de ore și nu atingeți plaga 48 de ore;
  • mâncați alimente moi și evitați mâncarea fierbinte cât persistă amorțeala;
  • spălați atent dinții, fără să răniți zona operată;
  • evitați fumatul și urmați indicațiile despre alcool și efort fizic;
  • luați medicația prescrisă și veniți la controale.

După o intervenție în vecinătatea sinusului: nu vă suflați nasul și strănutați cu gura deschisă, în perioada indicată.

Instrucțiunile primite după intervenție au prioritate față de aceste recomandări generale.

Riscuri

Riscurile includ sângerare persistentă, infecție, alveolită (inflamația dureroasă a locului extracției, după pierderea cheagului), vindecare întârziată și afectarea dinților sau a lucrărilor vecine. În funcție de zonă pot apărea o comunicare cu sinusul maxilar sau tulburări de sensibilitate. Unele chisturi pot recidiva; riscul diferă în funcție de diagnostic.

Întrebări

Despre extracții dificile și chisturi

Un chist maxilar poate exista fără durere?

Da. Unele leziuni se descoperă la investigații făcute pentru alte probleme. Lipsa durerii nu arată dacă leziunea are nevoie de tratament.

Un chist înseamnă că dintele trebuie scos?

Nu neapărat. Dintele poate fi păstrat dacă starea lui și relația cu leziunea permit, de exemplu prin rezecție apicală.

E nevoie de adiție osoasă după îndepărtarea unui chist?

Nu automat. Refacerea osului se evaluează după defectul rămas, diagnosticul leziunii și tratamentele planificate. Uneori vindecarea se urmărește fără material de adiție.

Antibioticul poate înlocui intervenția?

Nu. Antibioticul nu e un tratament definitiv pentru un chist și nu tratează cauza unei infecții dentare. Se prescrie doar când există o indicație.

Tratamente înrudite

S-ar putea să vă intereseze și

Toate tratamentele

Programare

Programați o consultație

Am pregătit un mesaj pentru această consultație. Puteți schimba motivul de mai jos. Preferați telefonul? Sunați la 0773 886 804.

Care este motivul consultației?

Mesaj pregătit pentru WhatsApp

Bună ziua! Aș dori o programare la dr. Gușatu Remus.

Se deschide WhatsApp cu mesajul gata scris; trebuie doar să-l trimiteți. Data și ora consultației se stabilesc în conversație.

Adresa
Strada Republicii 6, Târgu Jiu
Deschideți în Google Maps
Telefon și WhatsApp
0773 886 804
E-mail
drgusaturemus@icloud.com